“Părinte milostiv!”

Uşile se deschid cu aceeaşi cheie, a luminii, chiar dacă nu toate gândurile sunt exprimate în aceeaşi limbă, aceeaşi biserică etc.; metaforele sau verbul simplu înfloresc în vocabularul nostru, emoţiile pot fi compatibile cu o gramatică unică: cea a ecumenismului. Mişcarea ecumenică urmăreşte reunirea tuturor bisericilor creştine, cu respectarea autonomiei fiecăreia. Iar ecumenismul, doar activitatea concentrată a unor reprezentanţi aparţinând tuturor bisericilor creştine în scopul refacerii unităţii primordiale a creştinismului? Cred că este şi responsabilitatea noastră.
În programele Radio Iaşi, vom face o trimitere permanentă la imaginea celuilalt, ceea ce contribuie la formarea cunoştinţelor despre alţii, dar şi despre noi înşine; o expunere profitabilă, întrucât nu este suficient să invoci doar propria ta lumină.
Singura avuţie în stare de a ne ispiti este publicul. Iată de ce vă adresez invitaţia pe 1053 KHz, UM, 90,8 şi 96,3 MHz, FM: vineri, 17 aprilie, ora 21:15, să dezbatem pe tema libertăţii religioase. Vă întreb, totodată: ar trebui să fim la fel de însufleţiţi în dragoste curată către Dumnezeu şi către aproapele doar de Sărbători sau în tot timpul anului?

Cât de importantă este formarea morală şi creştină, sinteza dintre credinţă şi raţiune, între credinţă şi cultură, între credinţă şi viaţă? Oamenii de astăzi doresc să-L vadă pe Isus, să-i cunoască misterul; aşteaptă de la El o intervenţie, o schimbare. Dar unde este curajul unui creştin consecvent în lumea de astăzi,  curajul unui discipol al lui Cristos, fără a se ruşina de alte calităţi prin care Dumnezeu l-a înzestrat? Cine se dezlănţuie (s-a dezlănţuit deja), îşi poate aminti de un cuvânt aproape străin conştiinţei româneşti: cumpătare. Sufletul nu trebuie să facă burtă, conştiinţa nu moţăie acolo; cât despre minte… Mi s-au aşezat pe rafturile conştiinţei 100 de poveţe ortodoxe, adunate de Preot Dumitru Irina (Biserica „Sfinţii Apostoli”, Filioara). Una sună astfel: „De trei feluri de oameni se scârbeşte Dumnezeu şi toată lumea înţeleaptă: omul bogat şi mincinos, omul (…) desfrânat, omul sărac şi mândru”. Sărăcia nu este o virtute! Nici un sărac nu trebuie să fie mândru dar nici îmbogăţiţii tranziţiei, nici dezmăţul…

Lucrul cel mai greu pe care-l poate încerca un om: să înceteze de a fi numai el însuşi, să devină – în chip trecător – un altul. Adevărul este că orice oglindă deformează sau, mai clar, orice om care consideră credinţa lui drept oglindă nu-şi va respecta decât propria opinie. Cert este că nu voi sta „pe scaunul hulitorilor” (îmi îngădui să preiau din Pslamul 1 al lui David).

Uneori, repetiţia duce la înţelegere. Repet ce am rostit de atâtea ori: „Părinte milostiv, mi-am risipit zilele făcând multe lucruri. Dar acum nu vreau să trăiesc decât cum se cuvine! Pentru tot ce ar fi trebuit să fiu şi nu am fost, pentru tot ce ar fi trebuit să spun şi nu am spus, pentru tot ce ar trebuit să fac şi nu am făcut. Îţi cer iertare, Doamne!”

Redactor Şef
Dr. Nicolae Tomescu